Speranta (ensemble composé de "Dor" et "Izvor") (2021) Pintura por Ciprian-Florin Stancu

Présentation en français, suivie de présentation en roumain:

La Nuit Blanche des Galeries est un événement européen annuel. L’ensemble pictural présenté ici a été créé spécialement pour l’édition 2021 organisée par l’Union des Artistes Plastiques de Roumanie, sa filiale de Craiova ayant cette année proposé aux artistes de travailler autour du thème «La boîte de Pandore».

L’œuvre initiale a été peinte sur papier, aux dimensions 92x61cm. La réalisation de cet ensemble s’est déployée sur un mois entre le 15 août et le 15 septembre 2021, et a été précédée de deux tableaux préparatoires de dimensions 61x46 cm.

L’œuvre finale une fois complétée, elle a été divisée et coupée en deux parties égales, une bande de 1x61cm étant retirée de sa partie centrale. Ce manque vient illustrer l’impossibilité d’un retour à une situation initiale, quel que soit l’effort mis en œuvre. Les deux surfaces découpées ont été montées sur deux panneaux de fibres de bois aux dimensions 45x60 cm, donnant deux œuvres distinctes, l’une intitulée «Dor» (moitié supérieure de l’œuvre de départ), l’autre appelée «Izvor» (moitié inférieure).

Ces deux tableaux sont destinés à être exposés l’un près de l’autre en un ensemble portant le titre de «Speranta» : «Izvor» est placé en position basse, décalé vers la gauche, tandis que «Dor» se place plus haut à sa droite, une marge de manœuvre existant dans l’agencement des deux pièces. La conception de cet ensemble unique offre en effet la possibilité d’agencer ses éléments en une infinité de positions dans l’espace fini qui constituera le voisinage des deux tableaux. L’installation dans l’espace d’exposition reste néanmoins tributaire des caractéristiques du lieu et de l’événement.

Tout au long de la conception et de la réalisation de cet ensemble, la thématique de la boîte de Pandore a été explorée et traitée via un fil conducteur sémantique formé de quatre mots essentiels à la constitution de cet univers pictural : hiérarchie – équilibre – curiosité – rupture.

Les textes de l’Antiquité mettent en avant un équilibre hiérarchique entre plusieurs dyades (créateur-créature, dieu-humain, homme-femme), toute forme de doute ou de rébellion motivée par la curiosité, le questionnement ou la quête de réponses, étant découragée ou punie.

Dans cette perspective antique, l’ouverture de la boîte et la fuite de tous les maux dans le monde trouve son origine dans un accès de curiosité assimilé à une exigence d’égalité qui ne saurait être qu’illégitime aux yeux des dieux : la connaissance ne peut devenir accessible en totalité à l’être humain puisqu’il n’est pas l’égal des dieux. Quel que soit l’effort déployé, la dimension abyssale de l’inconnu enferme l’humain dans le cercle vicieux d’une curiosité insatiable, source de souffrances sans limites.

Le mythe de Pandore et le récit de la Genèse possèdent des liens profonds, mettant tous deux le poids de la transgression sur la femme, imputant à Eve l’expulsion du jardin d’Eden et à Pandore la dispersion de tous les maux sur la Terre.

Ainsi, dans le monde antique, se justifie a posteriori le décret d’inégalité et de soumission de la femme devant l’homme. Le même sort sera réservé, dans ces sociétés, à la figure de l’esclave et de l’étranger, ainsi qu’à l’enfant, dans une certaine mesure.

Si les mondes antiques d’Occident – grecs, romains ou chrétiens – ont cherché à maintenir la stabilité de l’équilibre hiérarchique, la rupture vient des Lumières, comme première fissure dans cet ordre figé et premier pas vers l’égalité et vers la légitimité du questionnement humain, curieux, ouvert, hautement imparfait mais visant l’espérance de vivre en apprenant et en partageant le savoir.

L’ensemble pictural «Speranta» affirme son lien avec la thématique de la boîte de Pandore, mais en même temps, la polysémie des images proposées vise à faire voyager le regard au-delà de la représentation usuelle d’une boîte dont le contenu maléfique s’est échappé, contaminant un monde «parfait» (alors que ce monde parfait n’a jamais eu le temps d’exister), ou de la notion d’une espérance sans issue (l’illusion que le Mal puisse être remis dans la boîte, voire qu’il y retourne de son propre chef).

Les trois titres donnés à l’ensemble et à ses deux éléments constitutifs viennent renforcer la polysémie des images, offrant au spectateur la possibilité d’un voyage dans ses propres territoires intimes et l’invitant à contacter divers aspects de son propre parcours et les émotions qui s’y rattachent.

Acest ansamblu a fost creat pentru evenimentul artistic național „Noaptea albă a Galeriilor” cu tema „Cutia Pandorei”. Pictura inițială a fost realizată pe hârtie la o dimensiune de 92x61 cm, între 15 august și 15 septembrie 2021. Două lucrări pregătitoare de 61x46 cm au precedat-o. După finalizare, lucrarea a fost decupată în două părți egale, eliminându-se din partea centrală o fâșie de 1x61 cm. Scopul acestei eliminări este de a arăta imposibilitatea revenirii la o situație inițială indiferent de efortul depus. Suprafețele decupate au fost montate pe doua panouri de fibre de lemn cu dimensiunile de 45x60 cm rezultând două lucrări intitulate „Dor” (partea superioară a lucrării inițiale) și „Izvor” (pentru partea inferioară a lucrării inițiale).

Lucrările se expun împreună într-un ansamblu purtând numele „Speranța”. Lucrarea „Izvor” se așază în decalaj spre stânga într-o poziție inferioară, iar „Dor” se dispune la dreapta ei. În viziunea artistului posibilitatea de a dispune ansamblul într-o infinitate de poziții în spațiul finit al vecinătății lucrărilor se înscrie în dimensiunea conceptuală care a condus la realizarea acestui ansamblu unic. Aranjamentul final în spațiul expozițional se supune considerentelor practice ale organizatorului. Din punct de vedere estetic se urmărește un ansamblu vizual care să poată da privitorului oportunitatea de a face legătura între cele două lucrări. Aceasta în scopul de a transmite, pe de o parte unitatea picturii inițiale și pe de altă parte pentru a comunica în același timp ruptura în continuitatea evenimentului pictural cât și al narației sale.

Reprezentarea tematicii „cutiei Pandorei” pe parcursul concepției și al realizării s-a făcut prin urmărirea unui fir semantic conductor în universul produs de patru cuvinte cu importanță majoră: ierarhie – echilibru – curiozitate – ruptură. În textele vechi se impune un echilibru ierarhic (creator – creatură, zei – oameni, bărbat – femeie) pedepsindu-se și descurajând orice formă de îndoială sau rebeliune grefată pe curiozitate, investigare sau chestionare. În consecință, deschiderea cutiei vine dintr-un acces de curiozitate asimilat cu o cerință de egalitate ilegitimă: cunoașterea nu poate fi accesibilă ființei umane în totalitatea ei, deoarece omul nu este egalul zeilor. Indiferent de efortul depus, caracterul abisal al părții necunoscute, duce omul, într-un cerc vicios, spre o curiozitate insațiabilă plină de suferință nemărginită.

Există o legătură profundă între mitologia greacă și narația biblică. Atât mitul Pandorei cât și cartea Genezei pun amândouă accentul pe transgresiunea femeii învinuind-o pe Eva pentru excluziunea din Paradis și pe Pandora pentru împrăștierea tuturor relelor pe pământ. Astfel în lumea antică și în lumea medievală se justifică impunerea inegalității și supunerii femeii față de bărbat. Aceeași soartă este rezervată sclavului, străinului și copilului într-o anumită măsură. Ruptura va veni în timpul Iluminismului fisurând într-un mod ireversibil această ordine înțepenită, punând un prim pas spre egalitate, legitimând chestionarea umană, curioasă și deschisă.

Chiar dacă ansamblul prezentat se atașează la tematica Pandorei, caracterul polisemic al imaginilor prezentate încearcă să poarte privitorul mai departe de reprezentările sociale uzuale legate de „o cutie plină de rele care s-a golit într-o lume perfectă” (care de fapt nici nu a avut timp să existe vreodată), sau de o speranță fără ieșire (poate că relele ar reveni de la sine în cutie sau poate că cineva le-ar băga înapoi). Cele 3 titluri vin să întărească polisemia imaginilor, deschizând privitorului posibilitatea unei călătorii în teritoriile sale intime, invitându-l să conecteze cu emoția unor aspecte din viața personală.

Temas relacionados

PandoraFemmeDieuxEspéranceNuit Blanche